|
Patrimoniul turistic arhitectural al județului Buzău este diversificat și încărcat de istorie, incluzând monumente de arhitectură civilă, religioasă și vernaculară. Acest patrimoniu este concentrat atât în municipiul Buzău, cât și în diverse zone rurale și montane ale județului.
Deși ne putem mândri cu un număr impresionant de obiective de
patrimoniu arhitectural, în ceea ce privește promovarea ca obiective
turistice, aceasta este rezervată doar unora dintre ele, din motivații
diferite. De asemenea, regăsim astăzi monumente, statui, clădiri vechi
restaurate, dar nevizitabile și alte edificii care țin de patrimoniul
arhitectural antropic al județului, obiective turistice despre care
momentan se discută în context formal.
Un pas important în acțiunile de promovare îl reprezintă inițiativa primăriei Buzău, care, prin colaborarea cu specialiști în domeniul istoriei
a realizat pentru municipiul Buzău, platforma on line,
Patrimoniul QR Buzău, prin care oaspeții Buzăului pot interacționa cu plăcuțele informative amplasate pe monumente prin scanarea codului QR.
Casa cu Blazoane (Chiojdu). Monument de arhitectură vernaculară de importanță națională, datând din secolul al XVIII-lea, ridicat de boierii Izbășoi, în 1760, și restaurat exemplar de Uniunea Arhitecților din România. În 2015, casa a fost deschisă vizitării, urmând să devină muzeu al artei tradiționale din Munții Buzăului și tabără de vară pentru studenții la arhitectură.
Acces spre Casa cu Blazoane din DN 10: Buzău – Brașov prin localiatea Cislău, spre Chiojdu, pe DJ 102B.
Complexul Palatului Marghiloman. Fosta reședință a lui Alexandru Marghiloman, înconjurată de un parc generos, reprezentativă pentru arhitectura de început de secol XX. În mare parte restaurat, ansamblul a fost construit în mai multe etape, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea (cca. 1884). Complexul este constituit din ,,Vila Albatros", operă a arhitectului Paul Gottereau, un corp secundar și grajduri, în cadrul unui imens parc dendrologic. Construcția masivă cu etaj în stil franțuzesc, denumită Vila Albatros, după numele calului favorit al proprietarului, este principala componentă a conacului.
Complexul Palatului Marghiloman se află în municipiul Buzău, Strada Plantelor. Nr. 8B.
Complexul Grigore Monteoru. Clădiri de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, care păstrează atmosfera unei stațiuni balneoclimaterice de epocă, ridicate de Grigore C. Monteoru, fondatorul staţiunii balneare Sărata Monteoru. Din complexul Monteoru mai regăsim astazi doar vila cu clădiri-anexă din parcul dendrologic, biserica și capela familiei, retrocedate urmașilor familiei Monteoru, în 2012.
Accesul către Complexul Grigore Monteoru din Stațiunea Sărata - Monteoru se poate face din DN1B Buzău – Ploiești, către localitatea Merei, prin DJ203G, și din DN 10 Buzău – Brașov, către Mânăstirea Ciolanu prin DJ203G.
Muzeul de Etnografie „Vergu-Mănăilă”. Cea mai veche construcţie din oraşul Buzău, atestată documentar în 1794, aparținând familiilor Vergu şi Mănăilă găzduieşte, în zilele noastre, colecţia de Etnografie şi Artă populară. Naţionalizată în 1948, ajunge în paragină, fiind reconstruită ulterior în perioada 1971-1974, pe vechea fundaţie respectându-se structura interioară şi aspectul exterior original. Clădirea îmbină stilul vechi, popular, cu cel brâncovenesc. Construcţia adăposteşte şapte săli de expoziţie în care sunt prezentate ţesături de interior, piese de interior, piese de port, obiecte de uz casnic şi gospodăresc.
Muzeul de Etnografie Vergu-Mănăilă se află în municipiul Buzău, Strada Războieni. Nr. 8.
Palatul Comunal Buzau. Sediul oficial al Primăriei Municipiului Buzău a fost construit între anii 1899-1903, la comanda lui Nicu Constantinescu, primar al orașului Buzău, dupa proiectul arhitectului Alexandru Săvulescu, proiect finalizat de arhitectul Ziegfried Kofsinski. Stilul în care este construit reprezintă o îmbinare între suplețea celui gotic, grandoarea celui bizantin și robustețea celui baroc.De asemenea, sunt alăturate stilurile arhitectonice românești, cel brâncovenesc, în primul rând.
Palatul Comunal Buzău se află în municipiul Buzău, Piața Daciei. Nr. 1.
Centrul Expoziţional, Cultural şi Turistic al judeţului Buzău , fosta Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”. Impozantul edificiu a fost construit în anul 1914, după proiectul arhitectului Grigore Cerchez și a găzduit Palatul Administratiei Financiare a judetului Buzău. După 1984, devine sediul Bibliotecii Județene , instituție urmașă a Bibliotecii Școlare a Gimnaziului “ B.P Hasdeu”, de la 1873, și a Bibliotecii Publice „Carol I”, inființată în 1893. Clădirea a intrat, în 2022, într-un amplu proces de restaurare și modernizare, la final, devenind centru expozițional, cultural și turistic.
Centrul Expoziţional, Cultural şi Turistic al judeţului Buzău se află în municipiul Buzău, Bulevardul Unirii. Nr. 140.
Complexul Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat. Edificat între anii 1690-1697, este opera domnitorului Constantin Brâncoveanu si a unchiului acestuia, Mihail Cantacuzino. Complexul cuprinde: casa domnească, biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, stăreția, zidurile împrejmuitoare și turnurile, fiind unul dintre cele mai reprezentative obiective pentru ceea ce înseamnă stilul arhitectural brâncovenesc.
Complexul Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat se află în municipiul Râmnicu Sărat, Strada Primăverii. Nr. 4.
Centrul Muzeal „I.C. Brătianu” , fost Spitalul Brătianu. Construit la 1895 și inaugurat un an mai târziu, rămâne timp de mai bine de 100 de ani, cea mai mare unitate sanitară din Buzău. Reabilitată și modernizată în anul 2022, clădirea este, azi, în administrarea Muzeului Judeţean Buzău. Fostul spital de chirurgie găzduiește, astfel, o serie de expoziții de bază dedicate atât istoriei medicinii în urbea buzoiană, cât și unor personalități artistice locale, cu contribuții majore în dezvoltarea culturii buzoiene.
Centrul Muzeal I.C. Brătianu, fost Spitalul Brătianu, se află în municipiul Buzău, Bulevardul N. Bălcescu. Nr. 40.
Muzeul Județean Buzău. Principala instituție muzeală din județul Buzău, ale cărei baze au fost puse de Basil Iorgulescu , funcționează într-o clădire în stil neoromânesc construită între 1931 și 1937 și recent restaurată, fiind una dintre cele mai impunătoare construcţii ale orașului. Instituția are în componență trei mari secții – arheologie, istorie și artă plastică, precum și cinci colecții externe – Muzeul Chihlimbarului, Muzeul de etnografie „Vergu-Mănăilă”, Centrul Muzeal „I.C.Brătianu”, Casa Memorială „Vasile Voiculescu”, Muzeul în aer liber Tabăra Măgura.
Muzeul Județean Buzău se află în municipiul Buzău, Aleea Castanilor Nr. 1.
Închisoarea Tăcerii Râmnicu Sărat. Instituția penitenciară de la Râmnicu Sărat își are rădăcină încă din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după mutarea reședinței județului de la Focșanii Munteni la Râmnicu Sărat (1862), instituția funcționând sub denumirea de Arestul Preventiv Județean. Clădirea este realizată cu elemente neoclasice și neogotice, după modelul francez și englez. Momentan clădirea se află în proces de renovare, pentru ca, la final, să devină obiectiv turistic vizitabil.
Închisoarea Tăcerii Râmnicu Sărat se află în municipiul Râmnicu Sărat, Strada Ion Mihalache. Nr. 51.
Palatul Administrativ Râmnicu Sărat. Sediul oficial al Primăriei Municipiului Râmnicu Sărat a fost construit între anii 1895-1897, după planurile arhitecturale ale lui Antonio Ulmioni, în stil neoclasic, având coloane de sprijin și o seră interioară cu balustradă pe care se urcă la etaj, precum palatele venețiene.A fost primul sediu de instituție construit în sud-estul Munteniei, de o asemenea mărime si este cea mai reprezentativă clădire din municipiu.
Palatul Administrativ Râmnicu Sărat se află în municipiul Râmnicu Sărat, Strada N. Bălcescu. Nr. 1.
Casa Memorială „Vasile Voiculescu”. Administrată de Muzeul Județean Buzău, clădirea este o reconstituire a locuinței în care s-a născut marele poet. Refăcută din temelii în anii ’80, casa respectă planul construcției originale care a aparținut familiei scriitorului. Documentele, facsimilele de scrisori, fotografiile, cărțile, icoanele pe lemn și pe sticlă, mobilierul reconstituie atmosfera și etape ale vieții și ale creației scriitorului Vasile Voiculescu (1884 - 1963).
Casa Memorială „Vasile Voiculescu” se află în satul Pârscov, comuna Pârscov.
Prefectura Buzău - Casa Albă. Edificiu construit în perioada anilor 1969 şi 1970 ca sediu al comitetului județean de partid PCR, găzduiește astăzi Prefectura Judeţului Buzău. Numele de „Casa Albă” derivă din folclorul local datorită aspectului (văruită în culoarea albă) și din asocierea ideii de administrare a puterii după modelul american.
Prefectura Buzău - Casa Albă se află în municipiul Buzău, Bulevardul N. Bălcescu. Nr. 48.
Muzeul Chihlimbarului. Construit între anii 1973-1979, este singurul muzeu de acest tip din România, chihlimbarul de Colți fiind considerat cel mai valoros din lume, datorită calității și coloritului, având peste 160 de culori. De asemenea, este cunoscut și sub numele de succin de Buzău sau rumanit. Cea mai mare pepită de chihlimbar de Colți cântărește 3450 de grame și este expusă la sediul central al Muzeului Județean Buzău.În anii ’50, dintr-o pepită de aprox 200 grame, a fost confecționată o pipă, element ce a reprezentat un cadou oferit lui Stalin, de către șeful statului român, cu prilejul unei vizite la Moscova.
Accesul spre Muzeul Chihlimbarului se face din DN10 Buzău - Brasov, prin localitățile Pătârlagele - Sibiciu - Colți(DC69).
Muzeul în aer liber Tabăra Măgura. Muzeul este rezultatul unui proiect artistic și cultural fără precedent, inițiat de sculptorul Gheorghe Coman și sustinut de Uniunea Artiștilor Plastici din România, desfășurat pe durata a 16 ani, între 1970 și 1985, marcând cele 16 secole împlinite de la atestarea documentară a Buzăului. Numele care i s-a dat taberei se datorează faptului că piatra folosită a fost procurată din comuna Măgura, comună vecină Tisăului. În prezent, Tabăra de Sculptură Măgura este cel mai mare ansamblu național de sculptură în aer liber din țară, din anul 2006, fiind administrată de Muzeul Județean Buzău
Accesul spre Muzeul în aer liber Tabăra Măgura se poate face din DN 10 Buzău – Brașov către Tisău, prin DJ203G, și din DN1B Buzău – Ploiești, prin localitatea Merei, pe același DJ203G.
Tabăra de sculptură în piatră Năeni. Situată pe vârful Tigoarea, în dealul Istrița, această tabără este unică în Europa prin faptul că lucrările expuse aici sunt realizate de copii cu vârste sub 14 ani. La mică distanță de aceasta, se află Biserica „Dintr-o piatră” cu hramul ,,Intrarea Domnului în Ierusalim”. Dovadă a calităților deosebite a calcarului cochilifer de Năeni, de la cariera de calcar s-a transportat o mare parte din piatra care a fost folosită la construirea Casei Poporului/Palatul Parlamentului.
Accesul spre Tabăra de sculptură în piatră Năeni se poate face din DN1B Buzău – Ploiești prin DJ205, către localitatea Năeni.
Barajul şi Lacul de acumulare Siriu. Aflat pe DN 10, undeva la jumătatea drumului dintre Buzău şi Braşov, este un lac artificial de aproximativ zece kilometri lungime, situat pe cursul superior al râului Buzău. Construit în aproape două decenii, între anii 1975 – 1994, doar din pământ, piatră steril şi argilă, după o reţetă inovatoare la acel moment, fără beton în compoziţie, barajul are 122 m înălţime şi o deschidere de aproape 600 m și este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din ţară.
Accesul spre Barajul şi Lacul de acumulare Siriu se poate face din DN10 Buzău - Brașov.
Mina de Petrol Monteoru. Este cea mai veche exploatare petrolieră din judeţul Buzău (a doua jumătate a secolului al XIX-lea) şi o raritate în Europa şi în lume, cu puţuri săpate la adâncimi de 240 – 320 metri şi sistem de exploatare a zăcămintelor petrolifere cu metode miniere. Pentru săparea puţurilor, s-a folosit un sistem de oglinzi care reflectau lumina în adâncime, muncitorii săpau şi încărcau găleţile acţionate cu ajutorul tracţiunii animale. În 1923, încă se extrăgea petrol prin puţuri, iar din 1925 prin galerii, metodă utilizată şi astăzi. Din 1931, din aceste galerii s-au forat sonde orizontale.
Accesul spre Mina de Petrol Monteoru se poate face din DN1B Buzău – Ploiești către localitatea Merei, prin DJ203G, și din DN 10 Buzău – Brașov către Mânăstirea Ciolanu, prin DJ203G.
Clădirea Bazarului. Construit inițial ca hală de macelărie și pește după un proiect având la bază modelul halelor Traian din București, este denumită Hala de Consumaţiune fiind recepţionată definitiv de către Primărie, pe data de 5 aprilie 1899. Ulterior având destinații multiple, ajunge ca în anii ’90 ai secolului trecut să fie cunoscut ca Piaţa Gorbaciov, loc unde au fost găzduite standuri, dughene şi prăvălii ale micilor comercianţi. Astăzi, clădirea Bazarului este renovată și modernizată, găzduind servicii de utilitate publică a Primăriei.
Clădirea Bazarului se află în municipiul Buzău, Piața Teatrului. Nr.1.
Ansamblul Arhitectural. Strada Cuza Vodă. Anterior denumită Strada Târgului (sau Lipscanii Buzăului), este principala stradă comercială aflată în centrul istoric al orașului Buzău. Multe din casele de pe această stradă datează din secolul al XIX-lea. Sunt clădiri care au parter şi etaj, negustorii care le deţineau având prăvăliile la parter şi locuinţele, la etaj. Au fost construite între 1850 - 1880, înlocuind construcţiile mai vechi, de la care au fost folosite fundaţiile si pivniţele. Actualmente, în mare parte reabilitat, rămâne unul din principalii poli de atracție pentru turiștii pasionați de turismul urban.
Ansamblul Arhitectural Strada Cuza Vodă se află în municipiul Buzău în zona de centru a orașului.
Hotelul Pietroasa. Situat în inima orașului Buzău – Piața Daciei, este un reper arhitectural emblematic, ridicat în 1975, care îmbină stilul clasic cu facilitățile moderne. Clădirea a trecut prin renovări și extindere, păstrându-și eleganța. Designul hotelului reflectă o atenție deosebită pentru detalii, remarcându-se ca un element definitoriu în peisajul urban buzoian.
Hotelul Pietroasa se află în municipiul Buzău, în zona de centru a orașului. Piața Daciei. Nr. 2.
Hotel Art. Vechi sediu al Băncii Naționale a României din Buzău, situat la colțul bulevardelor Unirii Nord și Nicolae Bălcescu, este o clădire istorică emblematică. Imobilul reflectă stilul bancar de la începutul secolului XX, fiind o prezență impunătoare în centrul orașului Buzău. Intrată sub administrare privată, clădirea este supusă restaurării și extinderii, devenind un hotel de referință în paleta turistică buzoiană.
Hotel Art se află în municipiul Buzău, în zona de centru a orașului, Bulevardul. N.Bălcescu. Nr 18.
Hotelul Coroana. Supraviețuitoare a tăvălugului comunist și a cutremurului devastator din 1977, clădirea a fost ridicată între anii 1926- 1927. Construită printr-o tehnică nouă pentru acea vreme, și anume turnarea betonului mozaicat, între cofraje în interiorul cărora erau confecţionate mai întâi armături metalice foarte solide, clădirea a avut încă de la început destinația de hotel.
Hotel Coroana se află în municipiul Buzău, în zona de centru a orașului, Bulevardul. N.Bălcescu. Nr 2.
Bufetul din Crâng – Restaurantul Conacul Trandafirilor. Situată în parcul Crâng clădirea prezintă o istorie bogată și interesantă. Construcția având la bază un „dever probat” prin existența Bufetului din Crâng, clădire construită la 1859 de către administrația vremii, este ridicată în 1897, în stil elvețian și cu trăsături arhitecturale româneşti, din zona Chiojdu, de către antreprenorul Jean Henry Schwartz. Distrusă aproape în totalitate în Al Doilea Război Mondial, clădirea este reconstruită în anul 1976, cu ocazia împlinirii a 1600 de ani de la prima atestare documentară a Buzăului. Astăzi clădirea găzduiește un restaurant modern și rămâne unul dintre obiectivele de interes din parcul Crâng.
Spre Restaurantul Conacul Trandafirilor, accesul se face din Bulevardul N. Bălcescu, prin intrarea principală în parc.
Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Inaugurată inițial în 1931, clădirea construită pe un teren pus la dispoziție de Banca Națională și la inițiativa ministrului educaţiei, Dr. Constantin Angelescu, a devenit liceu și a purtat numele acestuia pentru puțin timp, înainte de 1948, când a devenit „Școala Medie”. În 1958, liceul a primit numele lui Mihai Eminescu, iar în 2000, a primit titulatura de „Colegiu Național”. Beneficiind de lucrări de restaurare, consolidare și modernizare, este considerată astăzi unul dintre cele mai moderne colegii din țară.
Colegiul Național „Mihai Eminescu” se află în municipiul Buzău, în zona de centru a orașului, Strada Independenței. Nr 22.
Colegiul Național „B.P. Hasdeu”. Construită în 1867, pe un teren care a aparținut Mănăstirii Banului, clădirea a purtat numele de Gimnaziul Tudor Vladimirescu până în 1875, când a primit numele Alexandru Hâjdeu. În 1873, Basil Iorgulescu a înființat aici prima bibliotecă din oraș iar în 1895, tot la inițiativa lui, a fost inaugurată prima colecție publică de tip muzeal din oraș, constând din piese arheologice, antropologice și istorice. Din 1932, instituția se numește Bogdan Petriceicu Hasdeu și este cea mai importantă și prestigioasă instituție de invațământ buzoiană.
Colegiul Național „B.P. Hasdeu” se află în municipiul Buzău, Bulevardul Gării. Nr 1.
Tribunalul Buzău. Clădirea cunoscută drept Palatul de Justiție, monument istoric de prestigiu, a fost construită între 1909-1912, după planurile arhitectului Petre Antonescu. Edificiul este un exemplu splendid de arhitectură neoclasică, cu influențe baroce evidențiate în ornamentele fațadei și în structura impresionantă a sălilor de judecată. Designul interior este la fel de captivant, cu plafoane înalte și decorațiuni elaborate.
Tribunalul Buzău se află în municipiul Buzău, în zona de centru a orașului, Bulevardul. N.Bălcescu. Nr 8.
Gara C.F.R. Buzău. Clădirea este principala stație feroviară care deservește orașul Buzău. Deschisă în 1873, la un an după darea în folosință a căii ferate București-Galați, a facut din Buzău, începând din 1881, un important și strategic strategic nod feroviar facilitând legătura între sudul și estul țării. De asemenea, gara Buzău este punct terminus pentru linia de interes local Buzău–Nehoiașu. În anul 2020, în fața gării Buzău, a fost instalată, din inițiativa primăriei, o locomotivă românească Malaxa, fabricată în 1936, pentru a marca împlinirea a 150 de ani de cale ferată la Buzău.
Gara C.F.R. se află în municipiul Buzău, la intersecția Bulevardului 1 Decembrie 1918 cu Bulevardul Gării și cu Bulevardul Republicii.
Gara C.F.R. Râmnicu Sărat. Monument istoric, Gara din Râmnicu Sărat era la sfârşitul secolului al XIX-lea cea mai frumoasă carte de vizită a oraşului. Construit între anii 1893 și 1898, după planurile arhitectului Nicolae Michăescu, se consideră că edificiul, din punct de vedere arhitectural, face parte din stilul italian. Gara este unul dintre puţinele monumente care se păstrează şi astăzi în forma sa iniţială, cu excepţia copertinei, adăugate ulterior.
Gara C.F.R se află în municipiul Râmnicu Sărat, Piața Gării. Nr. 1.
Biblioteca Municipală „Corneliu Coposu”. Importantul edificiu a fost înființat în anul 1935 și poartă astăzi numele de Biblioteca Municipală „Corneliu Coposu”, din Râmnicu Sărat, demers realizat de autoritățile râmnicene în onoarea celui care a fost considerat Seniorului politicii românești, numele acestuia fiind și strâns legat de Închisoarea Tăcerii de la Râmnicu Sărat.
Biblioteca Municipală „Corneliu Coposu” se află în municipiul Râmnicu Sărat, Strada Principele Ferdinand. Nr. 37.
Stadionul Municipal din Buzău. Cunoscut popular ca stadionul Gloria, este principala arenă sportivă din oraș, situată în Parcul Crâng. Inaugurat în forma sa modernă în 1970 și modernizat ulterior, stadionul are o capacitate de peste 12.000 de locuri. În perioada 2005-2008, arena a trecut printr-o nouă etapă de modernizare, fiind transformat într-un stadion cu toate locurile pe scaune şi cu instalaţie nocturnă. Terenul de joc, prevăzut cu gazon natural, are 105 metri lungime şi 68 metri lăţime şi poate găzdui întâlniri de nivel naţional şi internaţional.
Stadionul Municipal din Buzău se află în municipiul Buzău, Bulevardul Mareșal Alexandru Averescu. Nr. 5.
Sala Sporturilor „Romeo Iamandi”. Dată în folosință în 1982, sala multifuncțională din municipiul Buzău are o capacitate totală de 2.500 de locuri, din care aprox. 1.800 pe scaune. Cu o suprafață de joc de 1.050 metri pătrați, ramâne una dintre cele mai mari săli de sport din țară. Este cel mai mare edificiu sportiv acoperit din județul Buzău și poartă numele fostului mare handbalist buzoian, ulterior arbitru internațional de handbal, Romeo Iamandi.
Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” din Buzău se află în municipiul Buzău, Strada Mesteacănului. Nr. 20.
Viaducte Siriu. Edificate pe DN10, datorită construiri barajului Siriu, care a implicat schimbarea rutei drumului naţional pe linia de contur a lacului, viaductele completează numărul de atracții turistice al zonei. Cele mai spectaculoase sunt viaductul Giurca, lung de 276 metri, cu piloni de 46 metri înălțime și viaductul Stânca Teherău, lung de 110 metri, adesea descris ca o „șosea suspendată” datorită poziționării sale ca o structură arcuită ce înconjoară versantul cu același nume.
Viaductele Giurca și Stânca Teherău se află în raza comunei Siriu, pe DN10 Buzău - Brașov.
„Fântâna lui Mihai Viteazul”. Ridicat în anul 1975, când s-au sărbătorit 375 de ani de la trecerea domnitorului Mihai Viteazul pe Valea Buzăului către Ardeal, monumentul marchează locul unde domnitorul şi oastea lui au poposit o noapte, în octombrie 1599. Lucrarea realizată din beton, placată cu calcar cochilifer, este opera sculptorului Gheorghe Coman, unul din iniţiatorii Taberei de sculptură în aer liber de la Măgura.
„Fântâna lui Mihai Viteazul” se află la intersecţia drumului 203G Haleş – Măgura cu drumul naţional DN10 Buzău-Brașov, pe raza localităţii Ciuta.
.jpg)
Obeliscul din Parcul Crâng. Monumentul ridicat în anul 1976, marchează împlinirea a 1600 de ani de la prima menţiune documentară a Buzăului. Proiectat şi realizat de către sculptorul Gheorghe Coman, are aproximativ 27 de metri înălțime, cu o fundație de 14 metri, și este placat cu travertin (o rocă calcaroasă de culoare gălbuie ce poate fi lustruită ca marmura) și ornat cu basoreliefuri.
Spre Obeliscul din Parcul Crâng, accesul se face din Bulevardul N. Bălcescu, prin intrarea principală în parc.
Aqua Park Buzău. Inaugurat în 2026, proiectul a fost conceput pentru a crea un mediu armonios și sustenabil, ce promovează starea de bine și bucuria vizitatorilor. Complexul integrează facilități moderne de agrement pe o suprafață de aproximativ 1,5 hectare și oferă o varietate de facilități atractive. De la bazine exterioare (unele cu apă sărată), la ansamblu de tobogane independente, destinate tuturor categoriilor de vârstă și zone de relaxare ce cuprind plajă cu șezlonguri, spații verzi, dușuri exterioare, vestiare, grupuri sanitare și zonă de alimentație publică.
Aqua Park Buzău se află în Parcul Tineretului din orașul Buzău.
Lista patrimoniului turistic arhitectural poate fi completată de o serie de conace și case tradiționale buzoiene care fac obiectul activităților turistice și care pun în valoare frumusețile arhitecturale ale zonei. Conace ce pot face parte astăzi dintr-un circuit turistic integrat sunt:
Conacul Marghiloman. Cunoscut si ca vila Albatros principalul corp din Complexul Palatului Marghiloman restaurat, modernizat și introdus în circuitul cultural și turistic de catre primaria Buzău.
Conacul Grigorescu de la Berca. Edificiu achiziționat, restaurat, modernizat și introdus în circuitul turistic de familia Juranda și Thorsten Kirschner.
Conacul Cândeștilor de la Cândești. Noii proprietari ai conacului, familia Dana și Ovidiu Andrei, au inițiat un proces de reabilitare și restaurare spre a aduce această bijuterie arhitecturale la nivelul avut odată.
Conacul Conacul Fințescu de la Năeni. Reabilitat cu mare pasiune și cu mari gânduri de introducere in turismul vitivinicol de noul proprietar renumit în industria vinului, familia italiană Antinori.
Din păcate, alte aproximativ 15 conace cu o istorie și arhitectură deosebită, regăsite în zonele viticole de pe dealul Istrița, zonele de câmpie sau zonele montane, deși au trecut proba timpului, se lovesc încă de lege și de ignoranță. În privința caselor tradiționale buzoiene, cu exceptia câtorva exemple oficial recunoscute ca obiectiv turistic, arhitectura vernaculară și rurală oferă un adevărat tezaur cultural definit prin adaptarea inteligentă la resursele locale și mediul natural. Încă se mai lucrează la înțelegerea fenomenului turism și la beneficiile ce pot apărea din conservarea și exploatarea acestora în scop turistic.