Urme de civilizație timpurie a acestui frumos meleag corespund descoperirilor arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru, care atestă prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Istoric, Buzăul își axează aproape toată perioada existenței sale, în mare măsură, pe istoria reședinței de județ, polul unde au fost și sunt luate toate deciziile care au dus la dezvoltarea și la recunoașterea sa. Identitar, denumirea de Buzău, atât ca unitate administrativ-teritorială de județ, cât și ca reședință, are strânsă legătură cu râul care îi traversează teritoriul. Se consideră, ca primă mențiune referitoare la numele râului, un document ce relevă martirizarea, la data de 12 aprilie 372, a Sfântului Sava de la Buzău, prin înecarea în apele râului Mousaios.

Copii ale documentului, cunoscut sub numele de „Patimirea Sfântului Sava”, sunt păstrate atât în Biblioteca Vaticanului, cât și în Biblioteca San Marco, din Veneția. Despre documentul de la Veneția, există mai multe teorii, unele susținând că reprezintă prima atestare documentară a Buzăului, altele, că el face referire doar la râul Buzău și că, astfel, prima atestare documentară adevărată a orașului Buzău ar fi documentul din 30 ianuarie 1431, când Buzăul este pentru prima dată atestat documentar ca târg, conform privilegiului de comerţ dat negustorilor braşoveni de domnitorul Dan al II-lea. Importanța acestui document demonstrează dimensiunea politico-administrativă a zonei Buzăului, în perspectiva istorică.

De-a lungul vremurilor, așezarea geografică conferă orașului și zonei o poziție socio-economică extrem de importantă, devenind nod comercial și cultural pentru rutele din Țara Românească și Moldova, în a căror dezvoltare, biserica are un un rol semnificativ, odată cu înființarea episcopiei în timpul domniei lui Radu cel Mare. Evoluția comunității este marcată de distrugeri si reconstrucții succesive, motivele fiind diferite: războaie(invazii), epidemii, cutremure, ce și-au lăsat amprente evidente, însă, de fiecare dată, s-a gasit putere de refacere și dorință de dezvoltare.

Modernizarea Buzăului și dezvoltarea economică și culturală, într-o masură ceva mai elocventă, au loc în decursul secolului al XIX-lea, când se produce o reașezare a conceptelor de organizare a societății și adaptări ale acesteia la elementele unei vieți moderne: școli superioare, spitale, iluminat public, cale ferată, progres industrial etc.

În perioada secolului al XX-lea, Buzăul, ca de altfel întreaga țară, este marcat de vicistitudinile războaielor mondiale urmate de un regim politic autocratic care, prin măsuri extreme (naționalizare și industrializare forțată) și prin sistematizarea tehnico-edilitară, au dus la schimbarea totală a aspectului principalelor localități ale județului.Tot în această perioadă, Buzăul pierde și recapătă statutul de regiune pănă în 1968, când, în urma noii organizări administrativ-teritoriale, se înființează județul Buzău, iar orașul Buzău devine municipiu și reședință de județ. Ulterior, revoluția din decembrie ’89 a condus la redobândirea unor reale drepturi de proprietate și recunoașteri ale valorilor individuale sau de grup, societatea buzoiană intrând pe un nou făgaș de renaștere administrativă, economică, culturală și religioasă.